Vezi lista declaratii politice
Vezi lista declaratii politice pe tema : Sanatate
DECLARATII IN PLEN
7 decembrie 2010 : Adoptarea unor măsuri viabile pentru ieşirea din criză
Domnul Angel Tilvar:
Criza economico-financiară internaţională a găsit România cu mari vulnerabilităţi economice. În perioada 2005-2009 s-au promovat politici prociclice fiscal-bugetare şi salariale care au cauzat două mari dezechilibre.
În primul rând a cauzat un dezechilibru intern caracterizat printr-un deficit bugetar de 7,4 în 2009, în comparaţie cu 1,5%, cât era în 2004, cât şi printr-o inflaţie ridicată. Al doilea dezechilibru este cel intern, manifestat printr-un deficit de cont curent de 11,6% din PIB în 2008.
În acest context, conform analizei făcută de Grupul de Investigaţii politice şi Institutul pentru Libera Iniţiativă rezultă că: numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.300 de persoane din decembrie 2008 până în august 2010. Interesant este faptul că singura lună în care numărul de salariaţi a crescut, datorită angajărilor în sectorul public, a fost luna ianuarie 2009, prima lună a guvernării Boc.
Aceeaşi analiză mai relevă faptul că rata şomajului a crescut de la 4,4% la 7,4% în perioada decembrie 2008-august 2010, iar salariul mediu real a scăzut cu 7,2% din august 2008 până în august 2010. Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în învăţământ (-32%), în administraţie publică şi apărare (-28,5%) şi în sănătate şi asistenţă socială (-24,9%).
Toate acestea au dus la o pondere crescută a creditelor restante în lei de la 2,2% în decembrie 2008 la 9,4% în septembrie 2010, iar ponderea creditelor restante în valută a crescut de la 0,9% la 6,4%.
Nu e de mirare nici rata mare a şomajului, dacă ţinem cont şi de faptul că producţia de bunuri de folosinţă îndelungată a scăzut cu 16,4% în aceeaşi perioadă, producţia bunurilor de uz curent a scăzut cu 10,9%, iar cea a bunurilor intermediare cu 6,6%. În concluzie, cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 11,6% în doar 20 de luni de guvernare Boc.
Deficitul bugetar a ajuns la 7,4% din PIB în 2009, faţă de 4,8%, cât era în 2008, investiţiile publice au scăzut cu 28% în perioada ianuarie-septembrie 2010, faţă de perioada similară a anului 2009, iar achiziţiile publice nu au fost reduse, aşa cum a promis Guvernul Boc, ci au crescut cu 1,3%.
Practic, în numai 18 luni, de la jumătatea anului 2008, numărul şomerilor a crescut cu mai mult de 100%, ajungând la 741 mii de persoane.
Un raport al Comisie Europene din 2009 indica o serie de bune practici pe care statele membre le pot aplica pentru a susţine activitatea economică. S-a pus un accent deosebit pe menţinerea numărului de angajaţi, pe când în România, după cum am arătat mai sus, numărul şomerilor a crescut cu 100%.
Politicile propuse urmăresc susţinerea activităţilor economice care sunt viabile, dar care au dificultăţi în accesarea de fonduri, prin facilitarea accesului la capital. Accentul s-a pus pe industrii care au fost puternic afectate de criză, cum ar fi sectorul construcţiilor de maşini, în care multe guverne au operat o schemă de subvenţionare a achiziţionării de noi autovehicule.
Alte măsuri au vizat accelerarea gradului de amortizare a capitalului investit (Cehia) sau eliberarea de fonduri de la stat către angajatori, pentru ca aceştia din urmă să poată acoperi o fracţiune din costurile cu personalul. Au fost aplicate, de asemenea, şi programe de recalificare profesională şi training.
În Franţa, de exemplu, accentul s-a pus pe reconversia profesională, în timp ce în Lituania companiile au fost încurajate să-şi păstreze angajaţii. S-a pus accent şi pe măsuri destinate să reducă cheltuielile companiilor înainte de disponibilizarea efectivă a angajaţilor acestora. Printre acestea se evidenţiază şomajul tehnic sau reduceri la plata asigurărilor la contribuţiile sociale, extinderea perioadei ajutorului de şomaj şi încurajarea activităţilor de muncă cu jumătate de normă (part-time).
Austria, de exemplu, a mărit perioada pentru munca part-time de la un an la doi, iar Germania a acordat bonificaţii în cazul reducerii numărului orelor de muncă.
În România s-a încercat susţinerea sectorului construcţiilor, prin programul "Prima Casă", deşi acest sector era oricum extins prea mult. Între 2006 şi 2008, ponderea sectorului construcţiilor în PIB a crescut de la 7,4% din PIB la 10,5%, ocupând (oficial) 8,5% din totalul forţei de muncă.
În contrast, în UE, aportul în PIB al construcţiilor se situează undeva la 5-6%.
În cadrul Programului "Prima Casă", costul garanţiilor guvernamentale poate trece uşor de 3% din PIB, iar costul unui împrumut este oricum ridicat, având în vedere nivelul scăzut al ratelor dobânzii. Mai mult, măsura nu a sprijinit direct crearea de locuri de muncă, programul aplicându-se şi locuinţelor deja construite.
Cât despre programele de formare profesională, realitatea a demonstrat că ele nu sunt eficiente. Conform ANOFM, doar 10% dintre beneficiarii acestor programe s-au încadrat în câmpul muncii.
Este adevărat, doamnelor şi domnilor, că dacă aceste programe au un real succes în alte ţări europene nu înseamnă că automat trebuie să fie un succes şi în România. Lipsa unui echilibru între cerere şi ofertă a făcut acest program inoperabil, ca multe alte tentative ale Guvernului Boc de a scoate ţara din criză.
Am arătat că în alte ţări europene, afectate şi ele la rândul lor de criza economico-financiară, aplicarea cu operabilitate a unor măsuri pertinente a făcut trecerea, prin această perioadă dificilă, suportabilă pentru toţi cetăţenii.
Se pare că taxarea categoriilor de cetăţeni care şi aşa aveau salarii mici, prin măsurile luate de Guvernul Boc de reducere a salariilor, de reducere a şomajului şi de creştere a TVA la 25% şi alte măsuri ce derivă din acestea sau adăugate ulterior prin ordonanţe de urgenţă, nu va scoate România din criză, ci va duce în final la adâncirea crizei şi la creşterea gradului de sărăcie.
