DECLARATII IN PLEN
18 mai 2010 : Fata ascunsa a Guvernului Boc
Domnul Angel Tilvar:
Evenimentele din ultima perioada, discutiile, stirile pun in prim-plan masurile anuntate de presedintele Traian Basescu pentru asa-zisa iesire a Romaniei din criza. si pentru ca asumarea esecului este grea, toate deciziile sunt puse in spinarea FMI. Nu e de mirare ca a fost gasit atat de repede un tap ispasitor, la fel cum nu e de mirare ca Traian Basescu a fost cel care a anuntat masurile pe care Guvernul Boc le va pune in aplicare. si totusi, cine conduce Guvernul? Oare presedintele si premierul e una si aceeasi persoana? Oricum ar fi, Romania trece printr-o puternica criza politico-economica, la care s-a adaugat si o criza morala. Consider, doamnelor si domnilor, ca Guvernul Boc trebuie sa isi rezolve pentru inceput problemele de credibilitate, cele de functionare interna si puternica criza morala prin care trece, pentru ca apoi sa poata pretinde ca rezolva criza economica a poporului roman.
Actuala guvernare a incercat sa intoarca cetatenii Romaniei unii impotriva altora, sectorul privat impotriva sectorului public, cadrele didactice impotriva cadrelor medicale, pensionarii impotriva tinerilor si enumerarea poate continua.
imi aduc aminte ca imediat dupa anuntarea masurilor de catre presedintele Traian Basescu a aparut cu o declaratie de presa domnul ministru Sebastian Vladescu care, in loc sa prezinte solutii economice viabile pentru un popor aflat in deruta din cauza propriilor conducatori, si-a exprimat indignarea fata de jurnalistii care criticau masurile de austeritate, cand "mediul privat si inclusiv multi angajati din presa au suferit anul trecut taieri de salarii chiar de 50%."
Dintre numeroasele incercari de justificare a deciziilor luate, Guvernul Boc a indus ideea conform careia a fost preferata diminuarea salariilor bugetarilor, a pensiilor si a altor ajutoare sociale, in favoarea majorarii cotei de impozitare si a taxei pe valoarea adaugata pentru a salva sectorul privat, care a suferit suficient anul trecut. O intentie nobila, daca ar fi fost si adevarata!
insa zilele trecute a aparut in presa o informatie care ne anunta faptul ca se lucreaza la un proiect pentru completarea Legii nr.95 din 2006, in care unul dintre puncte vizeaza modificarea contributiei la sanatate de la 10,7%, impreuna angajat si angajator, la 14%, cat a fost initial. Aceasta stire a fost furnizata chiar de directorul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, doamna Adina Geana. in replica, presedintele CNAS, domnul Lucian Duta a afirmat ca nu exista un astfel de proiect care sa vizeze cresterea contributiei la Fondul de Sanatate.
in aceste conditii, stimati colegi, nu pot decat sa ma intreb: oare cresterea contributiei la Fondul de Sanatate nu afecteaza sectorul privat? Eu cred ca da! Conform unor studii, nivelul si asa ridicat al cotelor pentru contributiile sociale pe care angajatorii din Romania sunt obligati sa le plateasca conduce la cheltuieli cu personalul care pot ajunge pana la 50% din totalul cheltuielilor. Nivelul este dublu comparat cu alte tari, ceea ce ii face pe angajatori sa se declare sufocati sub greutatea poverii fiscale. Aceasta situatie duce inevitabil fie la un nivel scazut de salarizare, fie la practicarea muncii la negru incurajandu-se evaziunea fiscala.
Chiar si fara marirea contributiei la sanatate, Romania detine si la acest capitol un loc fruntas. in timp ce in tara noastra nivelul cheltuielilor cu salariile poate depasi 50% in cadrul cheltuielilor generale pe care le are un agent economic de suportat, angajatorii din alte tari beneficiaza de un regim al contributiilor sociale mult mai relaxat, care le permite sa suporte costuri cu forta de munca de maximum 30%.
Iata, ca desi multe tari din Europa au contributii la Fondul de Sanatate mult mai mici decat Romania, conducatorii si cei care isi permit acest lux aleg sa se trateze in strainatate, in timp ce majoritatea romanilor sunt nevoiti sa accepte un sistem medical subfinantat si neglijat, desi platesc contributii exorbitante. Consider astfel ca marirea contributiei la sanatate, in loc sa incurajeze sectorul privat, nu face nimic altceva decat sa il sufoce si mai tare. Astfel ca, aceasta decizie de marire a contributiei nu este facuta in folosul cetatenilor, ci e o alta manevra de a sufoca mediul economic cu tot felul de taxe si impozite, pentru a aduna bani la un buget secatuit de Guvernul Boc.
Revenind la dezacordul dintre directorul si presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate in privinta aceleiasi probleme, nu pot sa nu remarc cel putin doua aspecte:
1. De ce e nevoie ca aceeasi institutie sa aiba si director si presedinte? Oare daca ar fi avut un singur lider, si acela capabil in a face comunicari publice, nu s-ar fi economisit bani la bugetul de stat, sau clientela politica trebuie satisfacuta prin orice mijloace?
2. Cum se poate ca intr-o perioada atat de sensibila prin care trece Romania sa existe un dezacord atat de mare in interiorul unei institutii? Dar, daca stau bine si ma gandesc, acelasi lucru se intampla si intre ministrii PDL in interiorul Guvernului Boc.
Iata ca masura nobila anuntata de Guvern, de a sacrifica profesori, medici, pensionari, mame, copii pentru a salva sectorul privat nu e decat o alta masura politica imbracata in hainele incompetentei guvernamentale si nu va provoca decat confuzie si nemultumire in randul cetatenilor.

