Vezi lista declaratii politice
Vezi lista declaratii politice pe tema : Administratie
DECLARATII IN PLEN
16 noiembrie 2010 : declaraţie politică privind modul defectuos de exercitare a controlului parlamentar
Domnul Angel Tilvar:
Indiferenţa guvernanţilor nu este doar faţă de oamenii ale căror interese ar trebui să le servească, ci şi faţă de legislativ. Executivul uită adesea să răspundă întrebărilor sau interpelărilor pe care noi, parlamentarii, le adresăm. Singurul nostru interes, în momentul în care facem acest demers, este acela de a încerca în acest fel să mai rezolvăm o parte dintre problemele cetăţenilor pe care aceştia nu le pot rezolva singuri şi care ţin de competenţa Executivului.
Le reamintesc guvernanţilor că întrebările şi interpelările pe care noi, parlamentarii, le adresăm domniilor lor sunt doar în folosul cetăţenilor, iar răspunsurile pe care le primim, de cele mai multe ori evazive, nu fac cinste autorităţii pe care domniile lor ar trebui să o reprezinte.
Nu de puţine ori am trimis întrebări şi interpelări în urma audienţelor de la biroul parlamentar. Oamenii vin cu probleme a căror rezolvare e de competenţa stimabililor guvernanţi, însă, din motive doar de dumnealor ştiute, uită adesea să dea o mână de ajutor sau pasează problema de la un minister la altul până când răspunsul primit nu mai are nicio valoare, indiferent dacă este pozitiv sau negativ.
Din păcate, modalitatea prin care Executivul decide să răspundă la nişte instrumente parlamentare consacrate în democraţiile consolidate (întrebări şi interpelări) riscă să le arunce pe acestea în derizoriu. Nu de puţine ori, miniştrii preferă să-şi delege secretarii de stat, directorii sau chiar consilierii pentru a răspunde acestor mecanisme de control parlamentar, minimizând astfel importanţa lor, dar şi a răspunderii politice care ar trebui să o exercite răspunsul dat.
Este adevărat că textul de lege permite miniştrilor să nu vină personal la tribuna Parlamentului, ceea ce, din punctul meu de vedere, înseamnă că exercitarea funcţiei de control asupra executivului are de suferit. Faptul că guvernanţii nu iau contact absolut deloc cu problema semnalată duce la diminuarea responsabilizării faţă de cetăţeni.
Poate tocmai aici este problema actualului Guvern! Poate că nu a luat contact cu problemele oamenilor, cu adevărata situaţie care este în ţară, cu salariile mizere, cu medicamentele scumpe, cu marea de oameni care stă la cozi pentru ajutoare comunitare... cu toate aceste probleme pe care noi, parlamentarii, încercăm adesea să le prezentăm pentru ca, pornind de la cazuri reale, să poată fi găsite soluţii cu aplicabilitate.
Înţelegerea esenţei şi rolului mecanismelor unui sistem democratic, cât şi practica parlamentară din democraţiile consolidate ne arată importanţa unei culturi politice democratice. Astfel că, în alte ţări din Europa, răspunderea Executivului în faţa Legislativul chiar există. În Marea Britanie, spre exemplu, este prevăzut zilnic, de luni până joi, un interval de o oră pentru întrebări şi răspunsuri, iar premierul este chemat în fiecare săptămână la tribuna Parlamentului pentru a da curs solicitărilor parlamentarilor şi pentru a justifica politica Guvernului. Întrebările formulate iniţial pot fi dublate de întrebări suplimentare, fiecare zi fiind o ocazie pentru dezbatere între reprezentanţii Guvernului şi ai Parlamentului.
În Marea Britanie, fiecare membru al Camerei Comunelor poate solicita întrunirea forului pentru a discuta probleme legate de circumscripţia pe care o reprezintă sau probleme de interes public, pe când în România, după cum ştim cu toţii, subiecte ce pot afecta întreaga societate fie nu ajung niciodată în discuţie, fie se discută prea târziu. Astfel, Guvernul ia decizii în necunoştinţă de cauză, decizii care mai apoi trebuie modificate iar şi iar.
În Germania, Bundestagul are la dispoziţie, pe lângă mecanismele clasice, un tip de procedură inexistent în România. Este vorba despre întrebările cu dezbatere, care pot fi iniţiate de orice grup parlamentar şi care sunt înscrise pe ordinea de zi imediat după înştiinţarea Guvernului cu privire la acestea.
În Polonia, în afara procedurii obişnuite care acordă un termen de 21 de zile pentru formularea unui răspuns la întrebări şi interpelări, primul-ministru şi membrii Consiliului de Miniştri sunt obligaţi să răspundă pe loc chestiunilor urgente ridicate în fiecare şedinţă a Seimului. Întrebările cu privire la probleme curente şi importante pot fi adresate oral, sub obligaţia responsabililor vizaţi de a răspunde pe loc.
Un mijloc de control suplimentar este stipulat în Constituţia Ungariei, potrivit căreia Guvernul "este obligat să furnizeze Parlamentului rapoarte regulate cu privire la activitatea sa."
Îmi permit să spun că nu de puţine ori ni s-a întâmplat să primim răspunsuri tardive la problemele pe care le-am semnalat Executivului sau la fel de dezamăgiţi am fost atunci când răspunsurile primite au fost evazive, fără o analiză pertinentă a problemei, generând astfel o nemulţumire la fel de mare.
Probabil, colegii puterii vor spune că avem posibilitatea sancţionării Guvernului. Da, o moţiune simplă sau de cenzură nu rezolvă, în opinia mea, în acest caz problema responsabilizării guvernanţilor. În plus, şansele ca o moţiune să fie adoptată sunt aproape minime. În concluzie, singura măsură punitivă împotriva Guvernului îşi pierde din importanţă. Moţiunea ar trebui să fie o excepţie şi nu o regulă, iar cu o dezbatere reală pe problemele semnalate de noi, parlamentarii, şi cu o responsabilitate mai mare din partea guvernanţilor, exercitarea controlului parlamentar din România ar fi un succes.
Din păcate, premierul vine în parlament doar atunci când ne comunică nişte decizii care au fost deja parafate, sau când se depune o moţiune de cenzură, ocazii care nu ne permit sub nicio formă exercitarea controlului parlamentar, necesar pentru buna funcţionare a democraţiei în România.
