.
DECLARATII IN PLEN
12 noiembrie 2007 : Lipsa medicilor de familie din judetul Vrancea,
conditiile grele in care isi desfasoara activitatea
profesorii, saracia populatiei
Domnul Angel Tilvar :
Va multumesc, domnule presedinte.
Doamnelor si domnilor,
La sfarsitul saptamanii care tocmai s-a incheiat, m-am deplasat in cateva dintre localitatile din zona montana a circumscripTiei pe care o reprezint, Vrancea. Este o zona minunata, cunoscuta de
fiecare dintre dumneavoastra sub denumirea de “Tara Vrancei - Tinut
de legenda si de traditii fara de pereche”. Din pacate, dincolo de
frumusetea fara de seaman a acestor tinuturi si de ospitalitatea celor
care locuiesc acolo, o simpla discutie cu primarii si cu cetatenii
acestor localitati mi-a dezvaluit, ca de fiecare data in ultimii trei ani,
o realitatea dura, nemiloasa, marcata de saracie si de lipsa accesului
la o serie de servicii vitale pentru fiecare dintre noi.
Astfel, locuitorii din Naruja, Negrilesti, Paulesti si Spulber nu au medic de familie in comuna, fiind lipsiti de un minim de servicii
medicale specializate. Aceasta este o problema care trebuie
rezolvata urgent, pentru ca lipsa medicilor de familie, coroborata cu
starea precara a infrastructurii ce face imposibil accesul oricarei
ambulante, genereaza multe situatii in care oamenii care se
confrunta cu urgente medicale, pur si simplu, mor cu zile. Este un
lucru inacceptabil pentru o Romanie ce se vrea europeana. Situatii
asemanatoare sunt in toate judetele, iar colegii mei senatori pot
aduce multe alte exemple.
Asa cum am aratat si mai sus, starea precara a infrastructurii, termen pretentios daca avem in vedere modul in care arata caile de acces catre aceste comune, reprezinta o alta problema grava, imposibil de rezolvat de catre autoritatile judetene sau locale, in
lipsa unor fonduri alocate de catre Guvern. Starea proasta a
drumurilor face ca localitati din judetul meu sa nu se poata dezvolta
din punct de vedere economic, dar si sa ramana izolate, odata cu
venirea iernii.
In foarte multe ocazii, diversi oficiali guvernamentali au
reprosat primarilor ca, desi au bani, nu sunt capabili sa-i gestioneze
eficient pentru a rezolva problemele comunitatilor pe care le conduc.
Iata, insa, ca, in mod deloc surprinzator, as putea zice, primarii
localitatilor Paltin si Barsesti, ca sa dau doar doua exemple, mi-au
spus ca nu numai ca nu au bani pentru a face diferite investitii in
comunele pe care le conduc, dar ca, de aproape doua luni, nu mai au
fonduri nici macar pentru plata salariilor functionarilor din
institutiile pe care le au in subordine.
Alocarea de fonduri, in mod discretionar, bazata pe
apartenenta politica a primarilor, a devenit, din nefericire, un lucru
comun, dar cu consecinte extrem de grave asupra cetatenilor.
Stimati colegi, vreau sa va asigur ca primarii din aceste
localitati sunt oameni de toata isprava, cu frica lui Dumnezeu, care,
in multe situatii, au scos bani din buzunarul propriu pentru a-si ajuta
concetatenii. Credeti-ma, insa, ca nici ei si nici locuitorii acestor
comune nu trebuie pedepsiti de actuala Putere, in baza unor interese
meschine, de ordin politic si pentru ca au o singura vina, aceea ca au
votat si au fost votati, in continuare, de catre membrii PSD.
Tot in aceste zile am stat de vorba si cu foarte multi dascali,
care s-au plans de conditiile grele in care sunt nevoiTi sa-si duca
viata si sa-si desfasoare activitatea profesionala. Intr-adevar, trebuie
sa recunoastem ca sumele alocate de la bugetul statului pentru
educatie au crescut, insa trebuie tinut cont ca cea mai mare parte a
acestor fonduri au fost alocate pentru investitii in infrastructura
scolara si mai putin pentru cresterea salariilor celor care-si
desfasoara activitatea in acest domeniu.
Am vazut astazi ca sindicatele din invatamant ameninta cu
declansarea unor miscari revendicative de amploare, din cauza
neinceperii negocierilor referitoare la majorarile salariale care vor fi
alocate cadrelor didactice, anul viitor, si din cauza tergiversarii de
catre Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului a inregistrarii
contractului colectiv de munca unic pe ramura. Consecintele unei
noi greve sunt enorme.
In aceste conditii, fac apel la ministrul educatiei, cercetarii si tineretului sa se aseze la masa tratativelor, pentru ca acutizarea
acestor tensiuni sociale si declansarea unei greve, similare celei din
2005, pot avea consecinte cu adevarat dezastruoase pentru
invatamantul romanesc.
Vreau sa atrag atentia domnului ministru ca reforma
invatamantului, pe care o promoveaza, nu va avea sanse de reusita
daca va continua sa puna pe locul doi oamenii din sistem. Sper ca
domnul ministru a inteles ca, intr-o Romanie membra a Uniunii
Europene, cu o piata a muncii integrata celei europene, care ofera
multiple posibilitati de dezvoltare a unei cariere creindu-se
posibilitatea obtinerii unor salarii mult mai consistente, vremea
apostolatului in invatamantul romanesc a apus. Daca vrem sa avem
profesionisti in sistem, trebuie sa-i platim ca pe profesionisti.
Am observat ca si inainte, dar si acum, orice aparitie publica a
actualilor guvernanti, orice talk-show a devenit o tribuna de la care
- 17 -
ne sunt prezentati diversi indicatori macro-economici, care atesta
cresterea economica si a nivelului de trai.
Asa o fi, dar cum se explica faptul ca, in toata tara, societatile
de amanet sunt din ce in ce mai profitabile, iar numarul
pensionarilor care fac imprumuturi, in prag de iarna, este mult mai
mare de la an la an? Raspunsul este unul singur: saracia. Oamenii
sunt nevoiti sa-si amaneteze bunurile sau sa faca imprumuturi pe
niste sume de mizerie, pentru a avea bani de paine, pentru a-si
cumpara niste medicamente sau pentru a-si mai plati o parte din
datoriile la intretinere. Este o imagine cu adevarat trista, dezolanta
chiar, imaginea unei Romanii in care multi oameni isi pun din ce in
ce mai des intrebari legate de asigurarea unor mijloace minimale de
existenta, imaginea unei Romanii in care prezentarea de catre oficialii
guvernamentali a diferitelor statistici triumfaliste nu reprezinta, in
niciun caz, o solutie de eradicare a saraciei si a decalajului dintre
diferitele categorii sociale, decalaj care, din nefericire,
caracterizeaza din ce in ce mai mult vremurile in care traim.
Va multumesc.
(Aplauze in sala)

